Margaret Thatcher, despre reunificarea Germaniei: “Trăsătura ei este dominația. Veți crea o Europă germană”

Margaret Thatcher, regretatul premier al Marii Britanii, nu a făcut niciodată un secret din opoziția sa declarată față de reunificarea Germaniei (proces derulat între 1989 și 1990). Ideile sale sunt marcate de o franchețe care excede corectitudinea politică impusă astăzi liderilor politici occidentali. Cu toate acestea, ele par a fi o sumbră și neliniștitoare predicție despre vremurile pe care le trăim.

Publicația americană Huffington Post a marcat aniversarea a 25 de ani de la căderea Zidului Berlinului printr-un material special, ce cuprinde o discuție din 1995 între cei mai puternici lideri mondiali de la finalul Războiului Rece: Mihail Gorbaciov, Lady Margaret Thatcher, George Bush și Francois Mitterand. Cei patru foști șefi de stat și de guvern și-au reamintit momentul zero al căderii Cortinei de Fier, argumentându-și poziția la acea vreme.

Dintre toți, Margaret Thatcher și-a menținut rezervele față de o Germanie unită, motivându-și această poziție prin misterioasele caracteristici care determină statul german să își asume dominația asupra Europei de fiecare dată în istorie.

Germania își va folosi puterea. Se va folosi de faptul că este cel mai mare contribuabil al Europei pentru a spune: Uite, eu pun mai mulți bani decât oricine altcineva, deci lucrurile trebuie să fie făcute așa cum vreau eu.

Iată declarațiile exacte ale fostului prim-ministru britanic, la numai șase ani după căderea Zidului, într-o perioadă de incertitudini pentru statele est-europene, proaspăt aruncate în tranziția spre democrație, în timp ce Rusia, inima fostului gigant sovietic, se prăbușea într-o agonie economică.

“Spre deosebire de George Bush, eu m-am opus reunificării Germaniei încă de la început, și asta din motive foarte evidente. Unificarea Germaniei ar fi transformat-o în națiunea dominantă din interiorul Comunității Europene. Nemții sunt puternici și sunt eficienți. Am asista la Europa germană.

Dar reunificarea s-a realizat în mare parte fără consultarea restului Europei. Am fost uimiți de cum s-a întâmplat totul. Generația mea își reamintește prea bine, desigur, că am avut două războaie mondiale din cauza Germaniei, iar cel de-al doilea a fost împotriva unei societăți extreme de rasiste. Lucrurile care s-au întâmplat în Germania nu s-ar fi putut întâmpla niciodată în Marea Britanie.

Pe lângă asta, am considerat că ar fi greșit ca Germania de Est, împotriva căreia am luptat cândva, să intre prima în Comunitatea Europeană, în timp ce Polonia și Cehoslovacia, pentru care am mers la război, trebuie să aștepte. Aceste state trebuiau să fie libere din 1945, dar au fost restricționate de comunism până la colapsul URSS-ului, iar până acum nu li s-a permis să se integreze suficient în Europa și încă suferă din pricina protecționismului.

(…)

Evident că au existat unele discuții între noi și sunt sigură că mulți oameni îmi împărtășeau teama că există ceva anume în caracterul poporului german, care a dus la niște lucruri ce nu trebuiau să se întâmple vreodată în istorie. Până azi, pur și simplu nu înțeleg cum atât de ce atât de mulți germani, de ce acești oameni extraordinari care au o bună pregătire intelectuală – sunt remarcabili în știință, muzica lor este minunată, sunt deosebit de eficienți în industrie – l-au lăsat pe Hitler să facă ceea ce a făcut.

Așa cum spunea și președintele Mitterand, Germania s-a constituit într-un singur stat în 1870, iar de atunci a început războaie. Acest lucru încă trezește teama în mine. Când vezi cum demonstrează unii germani împotriva imigranților, uneori în niște feluri oribile, resimți toată frica din trecut.

Voi spuneți că reunificarea era inevitabilă. Eu cred însă că voi ați facilitat-o. Pentru că nu era. Liderii politici nu sunt puși acolo ca să accepte realitatea. Consider că noi suntem acolo, pe scena politică, pentru a schimba inevitabilul- desigur, bazându-ne pe dragostea față de libertate. Da, ați urmat cursul corect din punct de vedere moral.

În orice caz, iată că acum (n.r. 1995), Germania este din nou foarte puternică. Trăsătura ei națională este dominația. Pe lângă Germania, avem acum și Austria în Europa, dublând puterea factorului german.

Eu și președintele Mitterand știm. Noi am stat la masa discuțiilor de foarte multe ori. Germania își va folosi puterea. Se va folosi de faptul că este cel mai mare contribuabil al Europei pentru a spune: Uite, eu pun mai mulți bani decât oricine altcineva, deci lucrurile trebuie să fie făcute așa cum vreau eu. Am auzit asta de mai multe ori. Și am văzut cum statele mai mici sunt de acord cu Germania pentru că speră să primească niște beneficii.

Parlamentul german refuza să ratifice Tratatul de la Maastricht din 1992 dacă banca centrală a monedei unice nu urma să fie fondată pe teritoriul ei. Și ce a zis Uniunea Europeană? Da, sigur, o vei avea. (n.r. sediul central al BCE a fost inaugurat la Frankfurt în 1998)

Aceste lucruri sunt în contradicție cu toate idealurile mele. Unii au spus că trebuie să ancorăm Germania de Europa pentru a ne asigura că acele trăsături întunecate ale ei nu vor mai ieși la iveală niciodată. Ei, iată că nu ați ancorat Germania la Europa, ci ați ancorat Europa la o nouă Germanie dominantă. De aceea eu o numesc Europa germană.“

Aproape două decade ne despart de vorbele Doamnei de Fier, însă ele par a se confirma cu amărăciune într-o vreme în care bocancii militarilor se aud tot mai aproape de frontierele orientale, iar mult mai integrata Uniune Europeană are o voce tot mai stinsă în fața unei singure națiuni.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *