(I) Războiul fake news în era digitală. Tacticile care mențin Rusia pe primul loc

Ați auzit probabil de atâtea ori vorbele pline de însemnătate ale celebrului scriitor George Orwell, autor al romanului distopic 1984: “Cine controlează trecutul controlează viitorul, cine controlează prezentul controlează trecutul”. Omenirea nu se află însă în punctul unei conspirații generale, ci este, dacă privim cu detașare, la fel de fragmentată ca în toată existența sa. Este drept însă că se cuvine să apreciem corect mijloacele prin care se duc astăzi bătăliile lumii noastre, precum și schimbările ce au avut loc în plan tehnologic, schimbări deloc de neglijat, ce par să fi propulsat cetățenii în mijlocul unei tornade informaționale.

Accesul liber, instant și fără costuri semnificative la informații din toate planurile închipuite și dorite este fără doar și poate cel mai mare dar al epocii în care ne-a fost dat să existăm. Neglijarea și nerespectarea acestui aspect poate duce la pierderea privilegiului de care beneficiem. Cu toate acestea, precum o sabie cu două tăișuri, acest avans remarcabil al omenirii din ultimele două decenii a produs interesante mutații de natură psihologică, nu atât în rândul generației millennial și post-millennial crescute concomitent cu dezvoltarea tehnologiei, ci mai ales între generațiile anterioare boom-ului IT.

După decenii de control absolut al statului si instituțiilor sale asupra informației livrate către cetățeni de la primele stadii ale educației lor, comunități întregi de pe mapamond au descoperit libertatea extraordinară a saltului în lumea internetului, unde pot să caute și să li se răspundă instant la orice întrebare. De multe ori, informația apare singură, iar utilizatorul o consumă chiar dacă nu a cerut-o sau nu o dorește.

Este esențial să înțelegem că de aici și până la dorința primordială a omului de a socializa și împărtăși cu semenul său experiențe și cunoaștere, nu a mai existat decât un pas minuscul. Vorbim astăzi de fake news cauzate de rețelele de social media (cu precădere Facebook și Twitter, giganții mondiali ai informației), însă popularizarea email-urilor în rândul populației active a dat startul încă din anii ’90  la propagarea știrilor false. Desigur, foarte lejer și inofensiv la început, cel puțin pentru societatea noastră occidentală, dar nu mai puțin fatal și cu consecințe dureroase în zona recrutărilor masive pentru rețelele teroriste.

Au fost semne ale deschiderii unei nișe cu posibilități nelimitate pentru operațiuni politice, sociale sau ale luptelor serviciilor de informații. Cei care le-au remarcat și le-au înțeles potențialul nelimitat sunt și cei care astăzi controlează cu o măiestrie admirabilă fenomenul fake news axat pe Uniunea Europeană și Statele Unite. Este vorba, desigur, de Federația Rusă și a sa comunitate de intelligence care a dezlănțuit această furtună asupra Europei. Una pe care decizionalii europeni din mai toate capitalele continentului, în frunte cu Bruxelles-ul, nu au înțeles-o, neputând să răspundă proporțional forței sale în timp util. Pare să fie mult prea târziu acum, în al 12-lea ceas, întrucât obiectivele Rusiei prin această luptă informațională se materializează în toate aspectele societăților europene: fragmentare, neîncredere generală, erodarea încrederii în democrație, în instituțiile statului, dar mai ales divizarea națiunilor. Mesajele și propagarea lor atât prin trollii plătiți cu normă întreagă la St. Petersburg, Moscova sau în orașe din zona caucaziană a Rusiei, cât și prin boți (utilizatori generați automat) sunt croite pe trei mari direcții de atac: social, tradițional și religios. Ulterior, ele se multiplică asemeni unei hidre în mesaje speciale pentru anumite țări, ținând cont de caracteristicile locale.

Cele trei direcții mari de acțiune ale propagandei fake news sunt împărțite strategic în zone delimitate teritorial,  și anume SUA, Europa Occidentală și Europa de Est. Reminiscențe ale Războiului Rece? Așa ar părea la prima vedere, însă cei care au conceput aceste strategii s-au ghidat după potențialul de exploatare și în mod sigur nu după orgoliile trecute. De aici și succesul lor. Priviți cu atenție aceste linii teritoriale trasate după care se ghidează ulterior mesajele personalizate și le veți putea detecta cu ușurință atât pe site-uri obscure, răsărite întocmai ca ciupercile după ploaie, dar și pe rețelele de social media. Ele sunt mereu aceleași, uneori inserate între știri reale.

Voi poposi mai puțin asupra mesajelor pentru Europa Occidentală și mai mult asupra celor ce vizează Statele Unite dar și Europa de Est, cea aflată cândva în spatele Cortinei de Fier. Se va putea observa astfel cu mai multă ușurință modul de personalizare a tacticilor propagandei ruse.

În cazul Statelor Unite, fenomenul știrilor false susținute și amplificate de Kremlin a avut ca scop atât divizarea națiunii, cât și influențarea alegerilor prezidențiale, dar mai ales provocarea unor tensiuni sociale, care să ocupe agenda oricărei administrații aflate la Casa Albă. Bonus, consecințele acestui fenomen otrăvitor sunt exploatate la maximum și pentru hrănirea poporului rus cu informații în oglindă despre marele și eternul adversar. Iată o adaptare cu succes incontestabil a fostelor și consacratelor tehnici sovietice de manipulare și diversiune.

Mesajele realizate pentru Statele Unite vizează atingerea ego-ului, hrănit în unii cetățeni americani de statutul de super-putere al țării lor. Naționalismul american este strâns legat de superioritatea economică la nivel global, precum și de bunăstarea domestică, de aici și succesul mesajelor care au sâmburele nostalgiei boom-ului economic din anii 50 și 60 pentru clasa de mijloc. Tendințele rasiste există, însă se manifestă mai degrabă în raport cu statutul socio-economic al minorităților și mai puțin cu aspectul fizic. Fără îndoială, xenofobia animată de mesajele Kremlinului nu putea să prindă rădăcini într-o țară creată exclusiv din imigranți decât tot prin alimentarea fricilor economice și intensificarea dorinței de înfrângere a unor adversari economici ce se arată tot mai amenințători, precum Germania, de pildă….în ciuda celebrului parteneriat transatlantic ce timp de peste șapte decenii a fost incontestabil. Așadar, iată obiectivul major reușit de Kremlin în propaganda pentru SUA: ruperea BigBrother-ului american de protejata sa, Europa, prin alimentarea unor mari tensiuni între Washington și Berlin.

Europa de Est și România. Ținte preferate

În ceea ce privește Europa de Est, implicit România, tehnicile propagandei ruse prin fake news au vizat aspecte fundamental diferite, pe care le vom enumera pentru a remarca diferențele majore. Astfel, au existat două aspecte principale abordate de fake-news-ul rusesc: ortodoxia și valorile familiale tradiționale. În ceea ce privește creștinismul ortodox, el a fost văzut și exploatat de Kremlin atât pe plan intern, cât și pe plan extern, fiind observat drept un liant numai bun de utilizat, între statele slave, dar și altele precum România sau Grecia.

Practic, a fost alimentată o frică mai veche de distrugere a creștinismului ortodox, vizându-se teroarea comunistă și prigoana reală creată tot în laboratoarele moscovite, în urmă cu un secol. Nu întâmplătoare a fost și rămâne asocierea Uniunii Europene cu URSS-ul, promovată intens inclusiv de membri ai Parlamentului European precum Nigel Farage și Marine Le Pen, doi îndrăgiți sabotori aplaudați de Moscova. Atacul bolșevic și apoi ulterior, stalinist, asupra religiei (desigur, nu numai asupra ortodoxiei) este încă viu în memoria mai multor generații, excluzându-le pe cele crescute după căderea Cortinei de fier. Așadar, UE care dorește și lucrează intens la distrugerea religiei în Europa de Est este o temă preferată și regăsită mai des decât oricare alta în mesajele știrilor false pentru zona noastră. Salvatorul este desigur, Federația Rusă, o apărătoare a religiei și a tradiției, ceea ce pentru cei mai inițiați poate provoca cel puțin zâmbete amare.

În raport cu România, penetrarea acestor idei s-a văzut materializată în celebra Coaliție pentru Familie și adunarea celor 3 milioane de semnături pentru organizarea unui referendum împotriva căsătoriilor gay. Miza a fost teribil de diferită decât statutul marital al cetățenilor români, întrucât această discuție era aproape inexistentă, redusă la o nișă minusculă, până acum mai bine de un an. Însă mesajele propagandistice au avut o amploare uriașă, reușind în final să producă o ruptură neprevăzută în societatea românească, care va cutremura România la momentul oportun.

O a treia temă abordată de mesajele croite pentru statele Europei de Est poate părea la prima vedere de importanță secundară, dar nu este mai puțin semnificativă întrucât vizează mândria cetățenilor. Celebra mândrie națională, un concept folosit de-a lungul istoriei de regi, imperii, dictatori sau ideologi. Spre deosebire de cazul super-puterii americane, aici vorbim despre alimentarea unor nostalgii antice sau medievale. Se speculează povestea biblică a lui David și Goliat: națiuni mici, cotate cu șanse minuscule în conflictele ce au marcat istoria lumii, au oprit/învins imperii. Este vorba de apelarea la trecutul îndepărtat, dar singurul mitizat în regiune: Evul Mediu, înainte de ascensiunea fără drept de apel a imperiilor care au acaparat popoare și teritorii pe bătrânul continent.

Această direcție de acțiune a fenomenului propagandistic rus a deschis o adevărată nișă în zona fake news. Este vorba despre fake history – istoria falsă alimentată și livrată prin aceleași mecanisme precum și știrile false: site-uri obscure, social media, forumuri și, desigur, lanțuri de email-uri numai bune de deschis la prima cafea de la birou.

Sună cunoscut, nu-i așa? Falsificarea grosolană a istoriei prin aceste metode vizează aceleași obiective, însă beneficiază de propriile sale particularități, la fel de abil concepute de strategii ruși. Merită cu siguranță, un articol dedicat.

Până atunci însă, să devenim mai vigilenți în cotidianul nostru virtual, înțelegând semnificația acestor bătălii duse de guverne precum cel de la Moscova împotriva propriei noastre vieți. Din nefericire, cutia Pandorei a fost deja deschisă și finalitatea fenomenelor dezlănțuite este imprevizibilă chiar și pentru cei ce cred acum că o controlează.

România este o țintă, care din nefericire plutește momentan într-un soi de dolce far niente. Iar această stare a țării noastre aduce mai degrabă a letargie decizională, decât a liniște într-o zi de vară.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *