(I) Războiul fake news în era digitală. Tacticile care mențin Rusia pe primul loc

Ați auzit probabil de atâtea ori vorbele pline de însemnătate ale celebrului scriitor George Orwell, autor al romanului distopic 1984: “Cine controlează trecutul controlează viitorul, cine controlează prezentul controlează trecutul”. Omenirea nu se află însă în punctul unei conspirații generale, ci este, dacă privim cu detașare, la fel de fragmentată ca în toată existența sa. Este drept însă că se cuvine să apreciem corect mijloacele prin care se duc astăzi bătăliile lumii noastre, precum și schimbările ce au avut loc în plan tehnologic, schimbări deloc de neglijat, ce par să fi propulsat cetățenii în mijlocul unei tornade informaționale.

Accesul liber, instant și fără costuri semnificative la informații din toate planurile închipuite și dorite este fără doar și poate cel mai mare dar al epocii în care ne-a fost dat să existăm. Neglijarea și nerespectarea acestui aspect poate duce la pierderea privilegiului de care beneficiem. Cu toate acestea, precum o sabie cu două tăișuri, acest avans remarcabil al omenirii din ultimele două decenii a produs interesante mutații de natură psihologică, nu atât în rândul generației millennial și post-millennial crescute concomitent cu dezvoltarea tehnologiei, ci mai ales între generațiile anterioare boom-ului IT. Continue reading →

The new President of Romania: expectations vs reality. Part 1

As a Romanian journalist I find it difficult to write about the internal politics without assuming that I will be labeled. This ridiculous situation has escalated in the past years due to the increasing fights among different political parties (including the President), which has made it practically impossible for the press to maintain an objective eye on the domestic affairs.

Nevertheless, this surprising win of Mr. Klaus Iohannis, mayor of Sibiu and president of the Liberal Party, has been received with so much curiosity both inside Romania and out, that it certainly deserves an analysis.

For those political experts who ask themselves whether a wave of fundamental changes will occur in Romania’s foreign affairs, as well as domestic ones, let us take a look at the factors that might influence- or not- a shift. Continue reading →

Fără patriotism şi populisme. Un mesaj simplu pentru românii frustraţi

În mijlocul acestor vremuri tulburi, încărcate de resentimente şi frustrări transformate în arme ce distrug zilnic mii de vieţi, am cugetat mai mult la soarta noastră, a poporului european veşnic nemulţumit de…sine.

Din umilele mele observaţii, mi-am dat seama că există un acut sentiment de inferioritate răspândit între semenii mei, faţă de „omul alb“ din Occident. Desigur, exagerez cu bunăştiinţă, nu există nicio implicaţie etnică – doar că omul alb din vest este încă un super – model de civilizaţie şi comportament, deşi au trecut mulţi ani de când societatea noastră a evoluat la un nivel asemănător cu vecinii noştri consumerişti. Continue reading →

Manifest împotriva României Mari

Am observat la început cu un uşor dezinteres, iar mai apoi cu amărăciune, evoluţia discursurilor care implică problema unirii dintre România şi Republica Moldova, despărţite mai bine de 7 decenii prin tragicul rapt din august 1940. M-am gândit îndelung dacă îmi voi putea exprima poziţia într-un mod suficient de echilibrat încât să nu anime spirite, chiar şi dintre cele mai calme. Continue reading →

Ce îi lipseşte cu desăvârşire diplomaţiei române?

Diplomaţia este o artă, iată un clişeu ce inclină balanţa puterii unui stat de multe ori într-un mod foarte dramatic. Un exerciţiu de „relaţii publice“, ridicat la cel mai înalt nivel, acolo unde mizele nu sunt bugete corporatiste, ci ţări, popoare, economii sau pur şi simplu…vieţi. Dincolo de toate implicaţiile tehnice, diplomaţia înseamnă în primul rând oameni, oameni talentaţi, intuitivi, spontani şi bine pregătiţi.

Aparent simplu la prima vedere, diplomaţia, ca multe alte domenii ale vieţii politice, este afectată de invazia nepotismelor, favorurilor personale, dar cel mai grav, de cea a lipsei de profesionalism. Asociind diplomaţia cu domeniul comunicării şi al relaţiilor publice, am convingerea fermă că acesta ar trebui să fie domeniul cel mai bun al conducerii unui stat, acolo unde să fie investite nu bugete de milioane de euro, ci minţi agile, deschise, şi unde promovarea carismei personale susţinută de un bagaj cultural solid să fie un criteriu de bază. Continue reading →

Gafa ministrului Apărării şi comunicarea publică

Mircea Dușă

“Probabil n-ar trebui să vă spun asta” este un enunţ pe care orice ofiţer de presă sau consultant de comunicare ar fi îngrozit să îl audă rostit din gura clientului său. Dacă adăugăm şi stricteţea regulilor militare, acest mesaj este un teribil eşec de comunicare, dar şi un alarmant semnal de alarmă cu privire la cunoştinţele despre ştiinţa jocului militar pe care emiţătorul le deţine.

Declaraţiile de astăzi ale ministrului Apărării, Mircea Duşa, i-au alarmat pe cei mai sensibili membri ai opiniei publice, au hrănit burtierele televiziunilor de ştiri din ţară cu deja celebrul „breaking news“, dar au lăsat un gust amar în rândul celor care sunt real interesaţi de politica de apărare şi securitate a statului român. Aflăm cu stupoare, că, deşi probabil nu ar fi trebuit să ne spună, „aproape zilnic spaţiul aerian al ţării este forţat (…) de avioane care nu sunt identificate sau care nu au aprobare de survol“. Continue reading →