Dangerous liaisons in the Middle East: forget friends and foes; say hello to enemy of my enemy

Instability in the Middle East region has never been more complex than in these past 2 years, which have proven – if that was even necessary – that fragmentation can lead to a chaotic climate. Like the motion of the atoms, sometimes impossible to predict, the dramatic unfolding of events in Syria and Iraq has lead to peculiar short-term alliances. Understanding what is going on is crucial for Europe’s security in the near future.

The conflict in Syria began slowly during the Arab Spring, in 2011 consuming lives and recourses like any civil war would do, especially if spiced up with some new type of radical fighters. Meanwhile, Iraq was a mess – with a post-war violence surging so much that the economy and stability could not show any kind of recovery.

Things continued in a similar manner, yet without important developments, until the very interesting spring and summer of 2014 when new events established the premises of the current situation. Russia invaded Crimea and prompted an urban guerilla type of civil war in Eastern Ukraine, causing the Western world (the EU and NATO) to engage in sanctions and to acknowledge the new power ambitions of their neighbouring superpower. Iranians chose a new and more moderate president – Hassan Rouhani in 2013– which started a clever PR campaign next year in order to get the sanctions lifted for his country, which was sinking in debt and growing economic and social struggles. It’s worth remembering that Iranians and Russia were providing military aid to the Damascus regime led by Bashar al Assad, and maintained their indisputable support for the Syrian president, from the start until present times.

This stable love triangle between Syria, Russia and Iran is not hard to understand given the fact that Russia needed to become the no 1 voice in the Middle East affairs, a region where Continue reading →

Egypt’s officials: foreign journalists, forbidden to use religious terms for describing ISIS

After the latest development on ISIS’s way to build its dream caliphate – reaching the Sinai Peninsula- the Egyptian Foreign Ministry has decided to issue a style guide document regarding the description of the terrorist group in the Middle East for the foreign press corps based in Cairo. Although, there have been some discussions in the Arab speaking world whether the media should stop labeling ISIS/IS/ISIL (which literally stands for “The Islamic State of Iraq and Syria/Levant”), up till now there were no legal restrictions for the international media.

Among other, Egyptian Foreign Ministry asks journalists to refrain from using especially terms such as Islamist,jihadists, Islamic State, Caliphate – which are ISIS’s own descriptions of itself and its mission on Earth- in order not to perpetuate “negative connotations which are largely based on heinous stereotypes and ill-informed predisposition”*. Continue reading →

Europe enters the defense stance

Europe finds itself these days in a breaking point that is setting up the necessary circumstances for a preview of a future radical redefinition of its social, economical and security policies. The emergency summit held in Brussels on the 23rd of April was the first step of the defense stance that the EU is entering.

After decades of being a promised land for migrants from Africa, the Middle East and central Asia, Europe started feeling more and more pressured by the complexity of the migration issue. How do you address this issue without being political incorrect in an European Union that wants to prove itself as a model of evolved civilization? Without contradicting your own tolerant European speech? Well, the EU leaders have spent the past few years wondering about it, but closing an eye, due to the complications that would start if such this problem would be raised. To put it frankly, no one wanted to take upon the responsibility of opening Pandora’s box and dealing with this real inside problem, even more so as the extremist right wing parties and movements in Europe became seriously involved in blaming immigration for anything wrong in their countries. Continue reading →

Punctele de conflict ale Orientului Mijlociu care ar putea declanşa un război mondial

violence-gaza-strip-israel

„Toate-s vechi si nouă toate“ pare a fi dictonul ce caracterizează situaţia inflamată din regiunea Orientului Mijlociu şi a nordului Africii. Cele mai recente evoluţii din zonă dezvăluie o ameninţare serioasă la adresa securităţii mondiale, după ce cordonul de instabilitate s-a extins din Libia până în statele din Golful Persic.

Iată care sunt problemele de securitate din fiecare stat afectat de conflicte interne sau externe deosebit de sângeroase, în lumea musulmană aflată în imediata apropiere a Europei. Continue reading →

Vizita preşedintelui Traian Băsescu în Israel, dincolo de aparenţe

Traian Basescu - vizita @ Ierusalim

Într-un moment de cumpănă pentru Orientul Mijlociu, dar şi pentru relaţia israelo-europeană, România îşi reafirmă politica echilibrată, dar activă, în regiune, demarată după cel de-al Doilea Război Mondial.

Deşi marcată la prima vedere de o serie de acţiuni simbolice, specific diplomaţiei de stat din întreaga lume, ultima vizită a preşedintelui Traian Băsescu în Ţara Sfântă nu este lipsită de semnificaţii pragmatice, atât în relaţia bilaterală, cât şi la un nivel extins. Fără îndoială, şeful statului român a subliniat şi cu această ocazie, asemeni predecesorilor săi, parteneriatul strâns dintre Bucureşti şi Tel Aviv (n.r. deşi Israelul şi-a declarat după Războiul de Şase Zile din 1967 capitala la Ierusalim, România, asemenea comunităţii internaţionale, recunoaşte drept capitală oraşul Tel Aviv). Continue reading →

“Sultanul” Erdogan vs. Ataturk. Semnele îngrijorătoare din politica premierului Turciei

Erdogan

Ar fi Turcia o influenţă moderată asupra islamului politic? Va face Erdogan din ţara sa o democraţie liberală islamică unică, care va împăca lumea musulmană cu Occidentul? Sau el duce, aşa cum se tem din ce în ce mai mulţi observatori, o transformare islamistă a Turciei, care ar pune ţara în conflict cu Occidentul, deoarece consolidează un regim „neo-otoman“?

Cei care îşi fac griji cu privire la un astfel de rezultat trebuie găsească semnele în remarcile „Sultanului“, bine observate în Turcia, dar nu şi în altă parte. Continue reading →

Motivele din spatele vizitelor lui John Kerry în Orientul Mijlociu

Ce le-a promis John Kerry israelienilor pentru a-i aduce la masa discuţiilor alături de palestinieni, marţi 30 iulie, la Washington? Este cea mai legitimă întrebare la care ar trebui să reflectăm în ceea ce priveşte demersurile foarte insistente ale fostului politician, actualmente diplomat, secretarul de stat, John Kerry.

Opinia publică nu pare mult prea entuziasmată de cele şase vizite întreprinse de John Kerry în Israel-Palestina (conform votului istoric de la ONU, din 29 noiembrie 2012) – Iordania, din ultimele cinci luni, şi nici de întâlnirea de la Washington, care va prefigura începutul unor negocieri reale de pace. Continue reading →

Dă-i nas lui Ivan… Cum a reuşit Europa să îşi pună în cap tinerii musulmani

10463701_10152838867503273_177689260351522639_o

În ultimii ani, Europa nu fost zguduită numai de cutremurele economico-financiare, ci şi de criza tot mai adâncă a identităţii, declanşată de un dezechilibru între conceptele de toleranţă absolută şi integrarea cu succes a valului de imigranţi din zona arabă.

Desigur, discuţia este foarte delicată şi poate fi abordată din mai multe unghiuri: cel religios, social, juridic, cel al tradiţiilor milenare europene sau poate, din punct de vedere al toleranţei, pe care noi ca europeni am moştenit-o de-a lungul timpului (învăţând din greşeli, războaie şi alte catastrofe, pe care da, este adevărat, le-am provocat şi noi). Continue reading →

De ce nu vrea Israelul haos în Orientul Mijlociu

Departe de teoriile conspiraţioniste care afirmă că Israelul este implicat în orice conflict major din regiune (unele acuză chiar o implicare globală), realitatea este că politica statului israelian are în prim-plan supravieţuirea sa într-un mediu arab profund ostil.

Rezervele administraţiei Netanyahu cu privire la conflictul sirian şi mai ales, cel egiptean, pot fi uşor de justificat în contextul în care realismul a primat în relaţiile Israelului. Continue reading →

Turcia, alcoolul şi aderarea la UE

Relaţia dintre Turcia şi Uniunea Europeană a împlinit jumătate de secol de la semnarea primului pact oficial de pre-aderare, sugerând o relaţie cel puţin bizară între cele două părţi. Deşi discuţiile au luat o pauză în 2010, preşedintele Consiliului European a transmis astăzi un mesaj optimist, după vizita sa la Ankara de pe 23 mai. Premierul turc Erdogan anunţă tot azi o lege acuzată a fi un nou pas spre impunerea unei agende islamice.

Ceea ce se poate observa foarte uşor este lipsa reală a intenţiilor de căsătorie dintre statul turc şi Uniunea Europeană, printr-o amânare ce durează de mai bine de 50 de ani, deşi nimeni nu poate nega o cooperare constantă între cele două entităţi. Este clar dar nimeni nu o spune cu voce tare, deşi poate primul ministru Erdogan alege un mesaj mai direct. Continue reading →