Fără patriotism şi populisme. Un mesaj simplu pentru românii frustraţi

În mijlocul acestor vremuri tulburi, încărcate de resentimente şi frustrări transformate în arme ce distrug zilnic mii de vieţi, am cugetat mai mult la soarta noastră, a poporului european veşnic nemulţumit de…sine.

Din umilele mele observaţii, mi-am dat seama că există un acut sentiment de inferioritate răspândit între semenii mei, faţă de „omul alb“ din Occident. Desigur, exagerez cu bunăştiinţă, nu există nicio implicaţie etnică – doar că omul alb din vest este încă un super – model de civilizaţie şi comportament, deşi au trecut mulţi ani de când societatea noastră a evoluat la un nivel asemănător cu vecinii noştri consumerişti. Continue reading →

Punctele de conflict ale Orientului Mijlociu care ar putea declanşa un război mondial

violence-gaza-strip-israel

„Toate-s vechi si nouă toate“ pare a fi dictonul ce caracterizează situaţia inflamată din regiunea Orientului Mijlociu şi a nordului Africii. Cele mai recente evoluţii din zonă dezvăluie o ameninţare serioasă la adresa securităţii mondiale, după ce cordonul de instabilitate s-a extins din Libia până în statele din Golful Persic.

Iată care sunt problemele de securitate din fiecare stat afectat de conflicte interne sau externe deosebit de sângeroase, în lumea musulmană aflată în imediata apropiere a Europei. Continue reading →

Cum îşi negociază aleşii de la Bruxelles viitoarele funcţii. Un caz „made in EU”

Afis electoral inaintea europarlamentarelor

Campania pentru alegerile europarlamentare se află pe ultima sută de metri, însă pregătirile pentru negocierile posturilor europene sunt în toi în spatele cortinei de la Bruxelles. Astfel, ascunse sub aparenţa unor gesturi lipsite de semnificaţie la prima vedere, politicienii europeni îşi creează avantaje faţă de adversari, prin terţi.

Una dintre cele mai importante bătălii se duce pentru şefia Comisiei Europene, decisă anul acesta de formaţiunea cu cele mai bune rezultate la alegerile care se vor încheia duminică, 25 mai. Popularii europeni sunt umăr la umăr cu social-democraţii în ultimele sondaje, urmaţi la distanţă considerabilă de liberali. Cu toate acestea, se pare că liberalii de la ALDE vor fi în miezul negocierilor pentru alegerea unui preşedinte al Comisiei Europene, după ce rezultatele strânse dintre ocupanţii primelor două locuri vor conduce la necesitatea formării unor coaliţii pentru majoritate, potrivit experţilor. Deşi candidatul liberal la şefia CE, belgianul Guy Verhofstadt speră că va putea negocia numirea sa printr-o alianţă cu una din cele două formaţiuni principale, PPE sau PES, este greu de crezut că popularii europeni sau socialiştii vor rata şansa de a numi un preşedinte CE din rândul lor. Specialiştii în afaceri europene au sugerat că au fost pregătiţi deja candidaţii din flancul doi al PPE şi PES, Michel Barnier şi Helle Thorning-Schmidt, fapt ce demonstrează negocierile subterane cu terţi, precum ALDE. Continue reading →

Putin critică neo-fasciştii, dar se aliază cu ultra-naţionaliştii. Cum funcţionează ipocrizia rusească

Russian artist Vasily Slonov poses for a picture with axes engraved with portraits of Russian President Vladimir Putin and Soviet leader Josef Stalin in Krasnoyarsk

Preşedintele Rusiei s-a arătat dezamăgit de “standardele duble” pe care le practică amicii săi occidentali în relaţiile internaţionale şi a cerut eliminarea ipocriziei. Dacă SUA îşi urmează interesele în Irak sau Afganistan, Rusia de ce nu poate face acelaşi lucru? Întrebarea retorică a liderului de la Kremlin are sens şi este perfect legitimă într-o lume dominată de real politik, şi nu de marile idealuri ale omenirii.

Însă domnul preşedinte Putin a omis să menţioneze în faţa ascultătoarei sale naţiuni propria bârnă din ochiul Rusiei: standardele duble ale Moscovei referitoare la neo-fascism şi extrema dreaptă. Continue reading →

Să ne reamintim de ce nu este Iulia Timoşenko martira Ucrainei

Iulia Timosenko

Ce astre norocoase s-au aliniat sâmbătă seara pentru Iulia Timoşenko! În cei doi ani de detenţie, nu cred să îşi fi imaginat vreodată o ieşire atât de glorioasă, într-o noapte geroasă de februarie, adusă în faţa unei mulţimi îndurerate, dar “victorioase”.

Coroana aurie nelipsită de pe capul ei (chiar şi proaspăt ieşită din închisoare, coafura sa era impecabilă) şi figura angelică îi sporeau alura de “martiră medievală”. Discursul ei abil şi carisma ei recunoscută de o lume întreagă păreau că hipnotizează, la prima vedere, masa de protestatari, cărora Iulia li se adresa cu o nuanţă maternă, plină de alinare, însă cu suficientă fermitate. Continue reading →

De ce sunt oligarhii ucraineni mai norocoşi decât decât “omologii” lor de la Moscova

Rinat Akhmetov, magnatul mineritului

Rinat Akhmetov, magnatul mineritului

Extravaganţa este o trăsătură comună a oligarhilor din spaţiul ex-sovietic, fiind de notorietate apetitul lor exagerat pentru opulenţa afişată în faţa întregii lumi. Frustrarea unor mici băieţei, fără prea multe opţiuni şi jucării în anii gri de la sfârşitul epocii sovietice, s-a transformat în lăcomia ulterioară cu care au înfulecat ultimele rămăşiţe ale “vestigilor comuniste”…

Iar mai apoi, tinerii miliardari s-au lovit de realitatea crudă a mediilor exclusiviste din Europa anilor 90, unde buzunarele lor pline de dolari nu puteau să înlăture privirile superioare şi dispreţuitoare ale “aristrocraţilor” din Lumea Veche.

Simţindu-se din nou umiliţi, unii au început să înveţe manierele alese, iar alţii- cei mai mulţi dintre ei- au preferat calea zgomotoasă şi indecent de grandomană, asemeni celorlaţi îmbogăţiţi peste noapte- membrii clanurilor arabe din Golf, devenite peste noapte “dinastii regale”. Continue reading →

Manifest împotriva României Mari

Am observat la început cu un uşor dezinteres, iar mai apoi cu amărăciune, evoluţia discursurilor care implică problema unirii dintre România şi Republica Moldova, despărţite mai bine de 7 decenii prin tragicul rapt din august 1940. M-am gândit îndelung dacă îmi voi putea exprima poziţia într-un mod suficient de echilibrat încât să nu anime spirite, chiar şi dintre cele mai calme. Continue reading →

Vizita preşedintelui Traian Băsescu în Israel, dincolo de aparenţe

Traian Basescu - vizita @ Ierusalim

Într-un moment de cumpănă pentru Orientul Mijlociu, dar şi pentru relaţia israelo-europeană, România îşi reafirmă politica echilibrată, dar activă, în regiune, demarată după cel de-al Doilea Război Mondial.

Deşi marcată la prima vedere de o serie de acţiuni simbolice, specific diplomaţiei de stat din întreaga lume, ultima vizită a preşedintelui Traian Băsescu în Ţara Sfântă nu este lipsită de semnificaţii pragmatice, atât în relaţia bilaterală, cât şi la un nivel extins. Fără îndoială, şeful statului român a subliniat şi cu această ocazie, asemeni predecesorilor săi, parteneriatul strâns dintre Bucureşti şi Tel Aviv (n.r. deşi Israelul şi-a declarat după Războiul de Şase Zile din 1967 capitala la Ierusalim, România, asemenea comunităţii internaţionale, recunoaşte drept capitală oraşul Tel Aviv). Continue reading →

Spania lui Franco, mai dură decât România lui Ceauşescu. Drama femeilor spaniole, reînviată pe 20 decembrie 2013

Proteste in Madrid

Trecutul drepturilor civile ale femeilor spaniole a fost marcat de constante interdicţii, care păreau a fi luat sfârşit în 1975, odată cu încheierea episodului întunecat din istoria ţării. Însă vineri, guvernul conservator de la Madrid a trimis Spania înapoi cu 40 de ani: femeilor li s-a luat un dreptul fundamental de a hotărî asupra propriului trup. Avorturile au fost interzise.

Împletite cu o lungă istorie de reguli stricte ale catolicimului şi o agendă fascistă brutală, anii regimului Franco au încadrat femeile spaniole în trei categorii prestabilite: mame, domnişoare sau prostituate.

Continue reading →

Ce îi lipseşte cu desăvârşire diplomaţiei române?

Diplomaţia este o artă, iată un clişeu ce inclină balanţa puterii unui stat de multe ori într-un mod foarte dramatic. Un exerciţiu de „relaţii publice“, ridicat la cel mai înalt nivel, acolo unde mizele nu sunt bugete corporatiste, ci ţări, popoare, economii sau pur şi simplu…vieţi. Dincolo de toate implicaţiile tehnice, diplomaţia înseamnă în primul rând oameni, oameni talentaţi, intuitivi, spontani şi bine pregătiţi.

Aparent simplu la prima vedere, diplomaţia, ca multe alte domenii ale vieţii politice, este afectată de invazia nepotismelor, favorurilor personale, dar cel mai grav, de cea a lipsei de profesionalism. Asociind diplomaţia cu domeniul comunicării şi al relaţiilor publice, am convingerea fermă că acesta ar trebui să fie domeniul cel mai bun al conducerii unui stat, acolo unde să fie investite nu bugete de milioane de euro, ci minţi agile, deschise, şi unde promovarea carismei personale susţinută de un bagaj cultural solid să fie un criteriu de bază. Continue reading →